ABC-ul hepatitei

În ultimul an, există mulți pacienți cu transaminaze foarte mari, cu distrugeri ale celulelor hepatice. 80% dintre persoanele cu hepatită A nu știu că suferă de această boală, totuși virusul hepatic A a devenit din ce în ce mai agresiv”, avertizează prof. dr. Adrian Streinu Cercel, managerul Institutului Național de Boli Infecțioase Matei Balș.

Ce stiți despre hepatită ?

Ficatului este un organ foarte important pentru organism. El are misiunea de a distruge substanţele toxice şi de a produce compuşii chimici necesari organismului (de exemplu, bila, care este necesară digestiei).

Principala cauză a hepatitelor o reprezintă infecţia virală. Virusul hepatic atacă şi distruge, într-o măsură mai mică sau mai mare, celulele hepatice, ceea ce duce la o funcţionare defectuoasă a ficatului – o insuficienţă hepatică.

Există mai multe tipuri de hepatită, identificate cu iniţiale de la A la G, în funcţie de tipul de virus care le declanşează. Cele mai răspândite sunt A, B şi C.

Hepatita poate avea două forme:

• acută – infecţie care se manifestă clinic după 21 de zile, până la 6 luni după momentul infectării şi durează maxim 6 luni;
• cronică – infecţia durează mai mult de 6 luni.

Hepatita de tip A are doar fază acută. În cazul hepatitelor B şi C, evoluţia este diferită. Din momentul în care virusul hepatic intră în organism, situaţia poate evolua spre vindecare naturală, când organismul produce anticorpi care pot elimina infecţia, sau spre persistenţa infecţiei.

Se consideră ca fiind fază acută a hepatitei virale perioada de la expunere şi până la 6 luni de la infectare. Dacă organismul nu poate elimina virusul, iar infecţia persistă mai mult de 6 luni se consideră ca s-a intrat în faza cronică a infecţiei. Infecţia persistentă poate evolua spre o formă stabilă sau poate duce la apariţia cirozei (celulele hepatice sunt distruse şi înlocuite de ţesut conjunctiv şi de o reţea de cicatrici fibroase, ce împiedică circulaţia sangvină). Boala hepatică poate continua prin evoluţia lentă a cirozei sau poate evolua spre apariţia unui hepatocarcinom (cancer al ficatului).

 Hepatita A

Aproximativ 80% dintre cei care au hepatită A nu ştiu că sunt bolnavi, duc boala pe picioare şi nu ajung la doctor. Sunt puţin obosiţi, dar îşi continuă activitatea obişnuită. Norocul este că aceste persoane se vindecă în proporţie de 99%, doar 1% ajungând să dezvolte boala cronică. Doar cei care fac icter se adresează medicului, aceştia reprezentând aproximativ 20% dintre cei infectaţi.

Hepatita A se mai numeşte şi „boala mâinilor murdare“. Se transmite în principal prin contact personal şi prin alimente şi apa contaminate. Infecţia cu virusul hepatic A creează imunitate – după ce organismul se vindecă de hepatită A, dezvoltă anticorpi care îl pot proteja toată viaţa de viitoare infecţii cu acest virus.

Pe lângă vaccinare, alte modalităţi de prevenire a infecţiei cu virusul hepatiei A sunt:

• spălarea mâinilor cu apă şi săpun după fiecare utilizare a WC-ului, înainte şi după prepararea şi consumarea alimentelor sau după schimbarea scutecelor;
• evitarea mâncărurilor insuficient gătite (insuficient fierte, coapte, prăjite);
• utilizarea corectă a prezervativelor.

 Hepatita B

Se transmite în principal prin schimbul de fluide ale corpului şi prin contactul mucoaselor sau tegumentelor lezate ale organismului (răni, ulceraţii care uşurează trecerea virusului hepatic) cu fluide infectate – transfuzii de sânge, contacte sexuale neprotejate cu persoane infectate, folosirea în comun cu persoane infectate a seringilor şi a altor instrumente contaminate care pot provoca sângerare (forfecuţe pentru manichiură, briciuri etc). Hepatita B se poate transmite „pe verticală“, de la mamă la făt, având o probabilitate de transmitere de 100 % dacă femeia se infectează în primul trimestru de sarcină. De asemenea, virusul hepatitei B poate fi luat şi prin alăptare. În cazul în care organismul poate elimina infecţia cu virusul hepatic B, se instalează imunitatea – persoanele sunt protejate de viitoare infecţii cu acest virus pe o perioadă îndelungată, uneori pentru toată viaţa.

Cea mai bună metodă de prevenire a hepatitei B este vaccinarea. Alte modalităţi de prevenire sunt:

• utilizarea corectă şi permanentă a prezervativelor
• administrarea imunoglobulinei antihepatită B (HBIG) nou-născuţilor din mame infectate şi vaccinarea acestora la 12 ore după naştere;
• folosirea seringilor de unică folosinţă;
• evitarea folosirii în comun a instrumentelor care pot avea sânge pe ele (aparate de ras, periuţe de dinţi, forfecuţe penţru manichiură, briciuri etc.);
• evitarea locaţiilor pentru tatuaje sau piercing care nu prezintă încredere.

Hepatita C

În 2014, în România, prevalenţa virusului hepatitic C este de 3,2%, adică 633.080 de români au hepatită. Se transmite în principal prin fluide contaminate ale corpului – transfuzii de sânge, folosirea în comun cu persoane infectate a seringilor sau a altor instrumente contaminate, contacte sexuale neprotejate. Hepatita de tip C se poate transmite pe verticală, de la mamă la făt. Din păcate, nu există vaccin pentru hepatita C! Modalităţile de prevenire a infecţiei cu virusul hepatitei C constau, în principal, în aplicarea unor măsuri stricte de igienă personală şi de sănătate (aceleaşi ca la hepatita B).

Simptome

Simptomele hepatitei nu apar imediat după infectare. Mai mult, în cazul hepatitelor B şi C semnele şi simptomele pot lipsi de-a lungul anilor, ceea ce reprezintă o situaţie gravă – persoana infectată poate transmite infecţia fără să ştie, iar infecţia poate progresa către forme critice. Este cât se poate de importantă adoptarea unei atitudini preventive: vaccinarea, evitarea cauzelor de îmbolnăvire, controlul medical regulat. Atunci când apar, semnele şi simptomele pot fi:

• oboseală, greaţă, febră
• sensibilitate sau disconfort sub coastele din partea dreaptă, în zona ficatului
• scăderea apetitului alimentar
• dureri musculare şi articulare
• urină de culoare închisă

Tratament

Hepatita virală nu are tratament specific. Măsurile care se iau sunt în funcţie de tipul de hepatită.

Hepatita A – odihnă în pat, regim de hidratare (multe lichide, în special dacă apar diareea şi vărsăturile), evitarea alcoolului.

Hepatita B – tratamentul vizează stoparea evoluţiei naturale a hepatitei cronice B către ciroză hepatică şi cancer hepatic, eradicarea virusului fiind foarte dificil de realizat. Pe termen scurt, tratamentul se orientează catre obţinerea inhibării replicării virale şi normalizarea valorilor transaminazelor.

Hepatita C – tratamentul are ca prim scop eliminarea virusului. În cazul în care vindecarea nu este posibilă, se încearcă stoparea evoluţiei hepatitei cronice C către ciroza hepatică şi cancer hepatic. Tratamentul medicamentos este bazat pe folosirea interferonului şi a produselor antivirale. Medicul specialist infecţionist este cel mai in masură să pună un diagnostic precis şi să recomande un tratament eficient.