LAPTELE ÎN ALIMENTAȚIA COPILULUI

Să începem cu ce e cel mai important pentru cel mic: laptele mamei. Am tot scris despre laptele matern! Mai spun şi acum că specialişti de prestigiu afirmă că înţărcarea trebuie să se facă „la doi ani şi peste.“ Acest lapte este foarte valoros şi după 24 de luni de alăptare, el păstrându-şi toate calităţile nutritive şi de imunizare. Studiile făcute pe populaţii foarte sărace dovedesc că, indiferent dacă mama se hrăneşte prost, laptele său rămâne hrănitor, iar degradarea nutriţională o afectează numai pe mamă.

Dar dacă mititelul este adoptat sau mama lui are o contraindicaţie adevărată de alăptare, ce ne facem? Îl hrănim cu lapte de vacă sau de capră, cu toate că ştim că fiecare specie animală asigură urmaşilor laptele potrivit creşterii puilor. Remus şi Romulus au fost o glorioasă excepţie!

De nevoie, oamenii au folosit pentru copiii lor laptele destinat viţelului, iedului, mielului, dar să nu uităm că acest lapte nu este de mare folos pentru cei foarte mici, adică mai tineri de 12, chiar 24 de luni. De aceea, corect, se recurge la un lapte industrial, adică lapte-formulă. Cine l-o fi inventat? Se ştie acum că, în urmă cu zeci de ani, nişte oameni deştepţi şi grijulii faţă de cei mici au elaborat nişte formule, adică un amestec de factori importanţi extraşi din laptele de vacă, eventual de capră, încercând a respecta proporţiile din laptele matern, cărora le-au mai adăugat vitamine, fier, calciu, chiar şi prebiotice.

Sigur că principiile nutritive nu au nimic de-a face cu specificul uman, iar anticorpii lipsesc cu desăvârşire. Oricum, laptele-formulă a salvat şi salvează multe vieţi, inclusiv pe ale unor prematuri cu greutate foarte mică. Laptele mamei sau, la nevoie, laptele-formulă sunt de dat în exclusivitate, adică fără apă sau ceai, până când se începe diversificarea alimentaţiei, adică până pe la 6 luni. În orice caz, şi după ce a debutat introducerea de alimente solide în hrană, tot laptele rămâne cel mai important. Laptele matern, dar şi laptele-formulă constituie cea mai însemnată sursă de nutrienţi pentru cel mic. Totuşi este oportun să acordăm atenţie şi cantităţii; legumele, fructele, oul, cerealele, carnea nu trebuie împuţinate dând sugarului prea mult lapte. Alăptarea rămâne la cererea copilului, dar laptele-formulă ar fi bine să nu depăşească 750-800 ml în 24 de ore după vârsta de 7-8 luni. Tot atunci, preferabil la 8-9 luni, pot apărea în meniul copilaşului produsele lactate (iaurt, brânză, caş cu grăsime multă, bineînţeles nesărate). Urda este de preferat la toate vârstele: are grăsimi puţine, este încărcată de săruri minerale, inclusiv săruri solubile de calciu, în formă uşor asimilabilă. Se recomandă ca produsele lactate să fie introduse în alimentaţie după vârsta de 8-9 luni şi este de dat întâietate iaurtului, urmat de brânza de vaci, în funcţie de digerabilitea fiecărui produs; printre părinţi mai dăinuie mitul care pledează pentru brânzica de la 6-7 luni. S-a renunţat de multă vreme la această variantă, mai ales în condiţiile în care puiul beneficiază de laptele mamei sau măcar de lapte-formulă. În plus, la 8-9 luni este de dorit ca sugarul să aibă asigurată o gamă variată de legume, introduse pe rând, cu prudenţă, deci nu este loc pentru produsele lactate, de obicei mai greu digerabile şi de mai mică importanță.

După vârsta de 2 ani se poate folosi lapte de vacă sau de capră, în cantitate de 500-600 ml pe zi, nu neapărat ca atare, ci încadrând şi iaurtul, brânzeturile care provin din acel lapte.

În prezent foarte mulţi părinţi preferă laptele de capră. Adesea este o idee bună. Conținutul în principii nutritive a laptelui caprei este mai aproape de cel al laptelui uman. Laptele de capră este mult mai uşor de digerat decât cel de vacă, mai ales graţie calităţii grăsimilor, are lactoză mai puţină (deci copilul se alege mai rar cu intoleranţă la lactoză), proteinele sunt mai puţin alergenice, are calorii un pic mai multe. În plus, laptele de capră are efecte terapeutice în unele boli (dermatite, chiar astm), are şi un oarecare efect antiinfecţios. Pe de altă parte, laptele de capră este mai puţin contaminat; caprele nu primesc antibiotice, nici hormoni de creştere. Sigur, nu trebuie omis faptul că laptele de capră este foarte sărac în vitamine din grupul B, mai ales B9 (acid folic), beta-caroten. Iedul le găseşte pe pajişte, dar puiului de om, mai ales celui sub un an, este obligatoriu să i le asigurăm altfel.

O soluţie foarte bună este laptele-formulă fabricat din lapte de capră, dar îmbunătăţit cu vitamine şi unele minerale. Se mai alătură şi hrana echilibrată, bogată în legume verzi. Oricum, „vaca săracului“ este de mare folos.

După vârsta de 3-4 ani, este sănătos ca lactatele oferite copilului să fie sărace în grăsimi, adică lipidele să nu depăşească 2%! Foarte rar merge şi un iaurt cu 10% grăsime sau o felie de brânză grasă de capră, de oaie sau de bivoliţă, ori un pic de parmezan pus peste paste făinoase.

Şi pentru copilul mare şi adolescent este foarte important laptele, un „aliment-constructor“ care răspunde nevoilor de creştere accelerată a preşcolarului, a pre-adolescentului. Cantitatea bună de lapte este de aproximativ 500 ml zilnic, la care se mai poate adăuga un iaurt mare şi câteva bucăţele de telemea, brânză de vaci, urdă, caş.

Când este cazul ca un copil sau chiar un om mare să nu bea lapte, să nu mănânce nici lactate? În niciun caz când este răcit! – umblă acest mit prin unele parcuri. În schimb, dacă are afte bucale, dacă are o sângerare în gură sau în faringe (de exemplu, după o intervenţie chirurgicală, cum ar fi scoaterea unui dinte sau o altă operaţie pe mucoasa bucală, chiar şi pe buze), timp de câteva zile lactatele pot face rău, favorizând apariţia unor infecţii locale. Bineînţeles, intoleranţa la proteina laptelui de vacă, extinsă adesea şi la proteinele laptelui de capră, oaie, bivoliţă, constituie o contraindicaţie categorică a hrănirii copilului cu lapte; uneori tulburarea aceasta e de lungă durată, chiar de o viaţă, dar de obicei trece repede, în câteva luni.

În orice caz, medicul copilului trebuie consultat. Oricât este de mare copilul, tot medicul lui este cel mai bun sfătuitor, el cunoscând şi copilul, metehnele lui şi pe cele ale familiei.