Hepatita: tipuri, simptome, cum se transmite și tratament

Hepatita este inflamația ficatului. Cel mai des este cauzată de virusuri (hepatita A, B, C, D și E), dar poate apărea și din cauza alcoolului, a ficatului gras, a unor medicamente sau a unei boli autoimune. Unele forme trec singure în câteva săptămâni, altele devin cronice și pot duce, în ani, la ciroză sau cancer hepatic.

Diferențele dintre tipurile de hepatită contează mult: hepatita A și E se iau de obicei din apă sau alimente contaminate, în timp ce B, C și D se transmit prin sânge și alte fluide ale corpului. Pentru hepatita A și B există vaccin, iar hepatita C se vindecă azi în peste 95% din cazuri cu pastile luate câteva săptămâni.

Mai jos găsești un tabel comparativ, simptomele la care să fii atent, analizele pe care le poți face, pașii de prevenție și semnele care cer consult de urgență.

Pe scurt

• Hepatita A nu devine niciodată cronică; hepatita B și C pot rămâne în organism toată viața dacă nu sunt depistate.
• Riscul ca hepatita B să devină cronică depinde de vârstă: aproximativ 90% la bebelușii infectați la naștere, sub 5% la adulți.
• Hepatita C nu are vaccin, dar antiviralele cu acțiune directă o vindecă în peste 95% din cazuri, de obicei în 8–12 săptămâni.
• Multe infecții nu dau simptome ani la rând, așa că singura cale sigură de a afla este un test de sânge (AgHBs și anti-VHC).
• Vaccinul hepatitic B este inclus în calendarul național de vaccinare din România și protejează indirect și împotriva hepatitei D.

Ce este hepatita și ce o poate provoca?

Ficatul filtrează sângele, procesează nutrienții și medicamentele, produce bilă și proteine necesare coagulării. Când celulele lui sunt agresate, apare inflamația, adică hepatita. Medicii o împart în acută (durează sub 6 luni) și cronică (persistă peste 6 luni).

Pe lângă virusuri, cauzele frecvente de hepatită sunt:

• Alcoolul consumat în exces, constant sau în episoade de băut excesiv.
• Ficatul gras metabolic (denumit acum MASLD), legat de supraponderalitate, grăsimea abdominală și diabetul de tip 2. Forma inflamatorie poate evolua spre fibroză.
• Medicamente și suplimente, de exemplu doze prea mari de paracetamol sau unele produse din plante.
• Hepatita autoimună, în care sistemul imunitar atacă ficatul; este mai frecventă la femei.

Dacă ai kilograme în plus, merită să îți verifici circumferința taliei, pentru că grăsimea abdominală se asociază strâns cu ficatul gras. Același teren metabolic crește și riscul de diabet de tip 2. În continuare ne concentrăm pe hepatitele virale, cele mai căutate și cele care se pot transmite.

Tipuri de hepatită virală: diferențe între A, B, C, D și E

Cele cinci virusuri hepatice nu sunt înrudite între ele. Au în comun doar faptul că atacă ficatul. Tabelul rezumă datele din fișele Organizației Mondiale a Sănătății (OMS, actualizate în 2026) și din informațiile CDC.

Hepatita A: „boala mâinilor murdare”

Virusul hepatitei A se elimină prin scaun și ajunge în gură prin mâini nespălate, apă sau alimente contaminate (de exemplu fructe de mare crude sau legume spălate cu apă nesigură). La copiii sub 6 ani trece adesea neobservată: potrivit OMS, doar circa 10% fac icter. La adulți, boala este de obicei mai zgomotoasă și poate dura câteva săptămâni.

Hepatita A nu devine cronică, iar după vindecare rămâi imun pe viață. Foarte rar poate produce insuficiență hepatică acută, mai ales la persoanele în vârstă sau cu boli hepatice existente. Nu există un antiviral specific: tratamentul înseamnă odihnă, hidratare, alimentație ușoară și evitarea alcoolului și a medicamentelor care încarcă ficatul. Spălatul corect pe mâini rămâne cea mai simplă protecție, la fel ca în cazul altor boli pe care copiii le evită prin spălarea mâinilor.

Hepatita B: riscul depinde de vârsta la care te infectezi

Hepatita B se transmite prin sânge și fluide sexuale: contact sexual neprotejat, seringi sau ace folosite în comun, instrumente nesterile, aparate de ras sau periuțe de dinți împrumutate. Una dintre cele mai importante căi la nivel mondial este transmiterea de la mamă la copil, mai ales în jurul nașterii. Conform CDC, virusul nu se transmite prin sărut, tacâmuri comune, tuse, îmbrățișări, apă sau mâncare.

Vârsta face diferența. Un bebeluș infectat la naștere are un risc de aproximativ 90% să rămână cu infecție cronică, în timp ce un adult sănătos elimină virusul în peste 95% din cazuri (ECDC, OMS). De aceea, în România vaccinul hepatitic B se face în maternitate, în primele 24 de ore, apoi în vaccinul hexavalent la 2, 4 și 11 luni.

Dacă mama are hepatită B, nou-născutul primește vaccinul și imunoglobulina specifică în primele 12 ore de viață. Unele gravide cu încărcătură virală mare primesc și tratament antiviral în ultimul trimestru. Cu aceste măsuri, alăptarea este permisă: CDC arată că riscul transmiterii prin laptele matern este neglijabil. Discută cu medicul dacă apar fisuri mamelonare care sângerează.

Hepatita B cronică se tratează cu antivirale orale precum tenofovir sau entecavir. Ele țin virusul sub control și reduc riscul de ciroză și cancer hepatic, dar rareori îl elimină complet, așa că mulți pacienți le iau pe termen lung, uneori toată viața.

Hepatita C: fără vaccin, dar vindecabilă

Hepatita C se transmite aproape exclusiv prin sânge: droguri injectabile, instrumente medicale sau cosmetice sterilizate greșit, tatuaje și piercinguri făcute în condiții nesigure, transfuzii dinainte de testarea sistematică a donatorilor. Transmiterea sexuală și cea de la mamă la copil sunt posibile, dar mai rare. Conform OMS, circa 30% dintre persoanele infectate elimină singure virusul, iar restul dezvoltă infecție cronică. Dintre acestea, 15–30% ajung la ciroză în 20 de ani.

Tratamentul s-a schimbat radical. Interferonul nu mai este folosit pentru hepatita C: ghidul Asociației Europene pentru Studiul Ficatului (EASL, 2020) recomandă scheme orale cu antivirale cu acțiune directă, de exemplu sofosbuvir/velpatasvir sau glecaprevir/pibrentasvir, de obicei 8–12 săptămâni. Vindecarea depășește 95%, cu efecte adverse puține. Vindecarea nu dă însă imunitate: te poți reinfecta dacă te expui din nou.

Hepatita D și hepatita E

Virusul hepatitei D este „incomplet”: se poate înmulți doar în prezența virusului B. OMS o descrie drept cea mai severă formă de hepatită virală cronică, pentru că duce mai repede la ciroză și cancer hepatic. Pentru prevenție contează un lucru: dacă ești vaccinat împotriva hepatitei B, ești protejat și de D. Persoanele cu hepatită B cronică ar trebui testate și pentru virusul D.

Hepatita E se ia în țările cu apă nesigură din apa contaminată, iar în Europa mai ales din carne de porc, mistreț sau organe insuficient gătite. De obicei se vindecă singură, dar la gravidele infectate în trimestrul al treilea, în zonele cu tulpinile transmise prin apă, OMS raportează o mortalitate de până la 20–25%. La persoanele cu transplant sau imunitate scăzută poate deveni cronică.

Hepatita simptome: cum îți dai seama?

Multe infecții cu virusurile B și C sunt „tăcute” ani la rând. Conform CDC, 75–85% dintre persoanele cu hepatită C nu au simptome, iar aproximativ o treime nu știu că sunt infectate. Când apar, semnele hepatitei acute sunt:

• oboseală neobișnuită, lipsa poftei de mâncare, greață sau vărsături;
• febră ușoară și dureri musculare sau articulare;
• disconfort sau durere sub coaste, în partea dreaptă;
• urină închisă la culoare, ca ceaiul sau berea brună, și scaune deschise la culoare;
• icter: îngălbenirea pielii și a albului ochilor, uneori cu mâncărimi.

Hepatita cronică poate da doar o oboseală vagă, ușor de pus pe seama stresului sau a somnului prost. Dacă te simți obosit chiar și după 8 ore de somn fără o explicație clară, cere medicului și analize hepatice. Semnele de boală avansată (abdomen umflat, picioare edemațiate, vânătăi ușoare) apar adesea abia în stadiul de ciroză.

Cine ar trebui să se testeze pentru hepatita B și C?

Recomandările diferă între țări. CDC recomandă, atât pentru hepatita B, cât și pentru hepatita C, testarea tuturor adulților de peste 18 ani cel puțin o dată în viață, plus testarea la fiecare sarcină. ECDC pune accent pe testarea grupurilor cu risc crescut. Ar trebui să te testezi mai ales dacă:

• nu ai făcut niciodată testele, mai ales dacă ai crescut într-o țară cu prevalență mare, cum este și România;
• ai primit sânge sau ai avut intervenții medicale ori stomatologice în condiții de sterilizare incertă, în special înainte de anii ’90;
• ai tatuaje sau piercinguri făcute în locuri nesigure;
• ai folosit vreodată droguri injectabile, chiar o singură dată;
• ai un partener sau un membru al familiei cu hepatită B ori C;
• ești gravidă, faci dializă, trăiești cu HIV sau ai transaminazele (ALT, AST) crescute.

Ce analize se fac

1. AgHBs (antigenul HBs): dacă este pozitiv, ai virusul hepatitei B; dacă rămâne pozitiv peste 6 luni, infecția este cronică.
2. Anti-HBs și anti-HBc: arată dacă ești protejat prin vaccin sau ai trecut prin infecție. CDC le recomandă împreună cu AgHBs.
3. Anti-VHC (anticorpi hepatită C): un rezultat pozitiv înseamnă că ai venit în contact cu virusul, nu neapărat că îl mai ai.
4. ARN-VHC: confirmă infecția activă când anti-VHC este pozitiv și decide dacă ai nevoie de tratament.
5. ALT, AST și evaluarea fibrozei (elastografie sau scoruri din sânge): arată cât de afectat este ficatul.

Poți include aceste teste în controlul de rutină, alături de celelalte analize de screening care îți pot salva viața. Medicul de familie le poate recomanda.

Hepatita în România: cât de frecventă este și cum se tratează gratuit

România are una dintre cele mai mari prevalențe ale hepatitelor B și C din Uniunea Europeană. O analiză sistematică realizată pentru ECDC (Hofstraat și colab., Epidemiology and Infection, 2017) a estimat pentru populația generală o prevalență a AgHBs de 4,4% și a anticorpilor anti-VHC de 3,2%, printre cele mai ridicate valori din UE/SEE.

Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) acoperă tratamentul antiviral pentru hepatitele cronice B, C și D, pe baza unor criterii de eligibilitate. Pentru hepatita C, schemele fără interferon sunt disponibile din 2015. Traseul obișnuit: medicul de familie te trimite la un medic gastroenterolog sau infecționist, care face evaluarea și prescrie tratamentul.

Cum previi hepatita, pas cu pas

1. Verifică-ți vaccinarea hepatitică B. Dacă nu ai fost vaccinat în copilărie, adulții se pot vaccina la medicul de familie, de obicei în 3 doze.
2. Ia în calcul vaccinul hepatitic A înainte de călătorii în zone cu igienă precară, dacă ai o boală hepatică cronică sau dacă lucrezi cu copii mici ori în alimentație.
3. Nu împrumuta obiecte care pot avea urme de sânge: aparate de ras, periuțe de dinți, forfecuțe de unghii, pensete.
4. Alege saloane de tatuaje, piercing și manichiură autorizate, unde acele sunt de unică folosință și instrumentele se sterilizează.
5. Folosește prezervativul cu parteneri noi sau al căror status nu îl cunoști.
6. Nu folosi niciodată în comun ace, seringi sau alte ustensile pentru injectare.
7. În călătorii, bea apă îmbuteliată, evită gheața, fructele de mare crude și legumele nespălate; spală-te pe mâini înainte de masă și după toaletă.
8. Gătește bine carnea de porc, mistrețul și organele, pentru a reduce riscul de hepatită E.
9. Dacă ești însărcinată, fă testul AgHBs, ca bebelușul să primească la timp vaccinul și imunoglobulina, dacă e nevoie.

Când să mergi la medic și care sunt semnele de urgență

Programează-te la medicul de familie dacă observi icter, urină închisă la culoare, oboseală persistentă sau dacă ai avut o expunere riscantă (înțepare cu un ac folosit, contact sexual neprotejat cu o persoană infectată). După o expunere la virusul B, vaccinul și imunoglobulina sunt cele mai eficiente dacă se fac cât mai repede, ideal în primele 24 de ore.

Mergi imediat la urgențe sau sună la 112 dacă apare oricare dintre semnele de mai jos, pentru că pot indica insuficiență hepatică acută:

• confuzie, somnolență neobișnuită sau schimbări de comportament;
• sângerări ale gingiilor sau nasului, vânătăi apărute fără motiv, vărsături cu sânge sau scaune negre;
• icter care se accentuează rapid, însoțit de vărsături repetate care nu te lasă să bei lichide;
• abdomen umflat brusc sau durere abdominală severă;
• orice semn de hepatită la o gravidă, la un copil mic sau la o persoană cu ciroză cunoscută.

Dacă ai hepatită, nu lua medicamente, suplimente sau „ceaiuri pentru ficat” fără să întrebi medicul și evită complet alcoolul până la evaluare.

Întrebări frecvente

Cum se transmite hepatita de la o persoană la alta?

Depinde de tip. Hepatita A și E se transmit prin apă, alimente sau mâini contaminate cu materii fecale. Hepatita B, C și D se transmit prin sânge, iar B și prin contact sexual sau de la mamă la copil la naștere. Hepatita B nu se ia prin sărut, tacâmuri comune, tuse sau îmbrățișări.

Hepatita B se vindecă definitiv?

La adulți, hepatita B acută se vindecă spontan în peste 95% din cazuri. Forma cronică se vindecă rar complet: antiviralele precum tenofovir sau entecavir opresc înmulțirea virusului și reduc riscul de ciroză și cancer, dar de obicei se iau pe termen lung. Controalele periodice la specialist rămân necesare.

Cât durează tratamentul pentru hepatita C?

Cu antiviralele cu acțiune directă, tratamentul durează de obicei 8 sau 12 săptămâni și constă în pastile luate zilnic. Peste 95% dintre pacienți se vindecă. Vindecarea se confirmă printr-un test ARN-VHC nedetectabil la 12 săptămâni după terminarea tratamentului. În România, tratamentul este decontat de CNAS pentru pacienții eligibili.

Ce înseamnă anti-VHC pozitiv?

Anticorpii anti-VHC pozitivi arată că ai venit în contact cu virusul hepatitei C la un moment dat. Nu înseamnă automat că ești bolnav, pentru că aproximativ 30% dintre oameni elimină singuri virusul. Următorul pas este testul ARN-VHC, care arată dacă virusul este încă prezent.

Poate alăpta o mamă cu hepatită B?

Da. Dacă bebelușul primește vaccinul hepatitic B și imunoglobulina în primele 12 ore de la naștere, alăptarea este considerată sigură, iar CDC descrie riscul prin laptele matern ca neglijabil. Dacă apar fisuri ale mameloanelor care sângerează, discută cu medicul sau consultantul în lactație.

Hepatita A devine cronică?

Nu. Hepatita A are doar formă acută și se vindecă de obicei în câteva săptămâni, uneori în câteva luni. După vindecare rămâi protejat pe viață. Foarte rar, mai ales la vârstnici sau la persoane cu boli hepatice, poate produce insuficiență hepatică acută, care necesită spitalizare.

Surse

• Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Hepatitis A – fact sheet, 2026: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-a
• OMS. Hepatitis B – fact sheet, 2026: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-b
• OMS. Hepatitis C – fact sheet, 2026: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-c
• OMS. Hepatitis D – fact sheet, 2026: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-d
• OMS. Hepatitis E – fact sheet, 2026: https://www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/hepatitis-e
• ECDC. Hepatitis B și Hepatitis C: https://www.ecdc.europa.eu/en/hepatitis-b și https://www.ecdc.europa.eu/en/hepatitis-c
• CDC. Hepatitis B – clinical overview, testing and perinatal guidance: https://www.cdc.gov/hepatitis-b/hcp/clinical-overview/index.html
• CDC. Hepatitis B basics: https://www.cdc.gov/hepatitis-b/about/index.html
• CDC. Hepatitis C – testing recommendations: https://www.cdc.gov/hepatitis-c/hcp/diagnosis-testing/index.html
• EASL. EASL recommendations on treatment of hepatitis C: final update of the series. Journal of Hepatology, 2020: https://easl.eu/wp-content/uploads/2020/10/EASL-recommendations-on-treatment-of-hepatitis-C.pdf
• Hofstraat SHI și colab. Current prevalence of chronic hepatitis B and C virus infection in the general population, blood donors and pregnant women in the EU/EEA: a systematic review. Epidemiology and Infection, 2017: https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5647665/
• Ministerul Sănătății. Calendarul național de vaccinare: https://ms.ro/media/documents/07_Calendar_National_VACCINARE_2024.pdf
• CNAS. Tratament fără interferon pentru hepatita C: https://cnas.ro/tratament-fara-interferon/
• NHS. Hepatitis: https://www.nhs.uk/conditions/hepatitis/

Acest articol are caracter informativ și nu înlocuiește consultul medical.