Când vorbim despre poluare, ne gândim de obicei la trafic, la fabrici sau la fumul din cartierele cu sobe. Petrecem însă cea mai mare parte a zilei în interior, iar aerul din casă are propriile surse de particule, unele mai puternice decât cele de afară. Vestea bună este că, spre deosebire de aerul din oraș, pe cel din casă îl putem influența direct.
Ce înseamnă PM2.5
PM vine de la „particulate matter”, adică particule în suspensie. PM2.5 sunt particulele cu diametrul de cel mult 2,5 micrometri, de aproximativ 30 de ori mai subțiri decât un fir de păr. Nu se văd cu ochiul liber și rămân ore întregi în aer, nu se depun imediat ca praful obișnuit.
Organizația Mondială a Sănătății a stabilit în 2021 un nivel de referință de 15 µg/m³ ca medie pe 24 de ore și de 5 µg/m³ ca medie anuală. Sunt valori-țintă pentru aerul pe care îl respirăm, iar multe orașe din Europa le depășesc frecvent, mai ales iarna.
De unde vin particulele în casă
Unele vin din exterior, prin ferestre și prin orice neetanșeitate. Multe se produc însă chiar în locuință:
- Gătitul, în special prăjirea, frigerea și orice mâncare care ajunge să fumege. Măsurătorile arată creșteri puternice ale PM2.5 în bucătărie în timpul gătitului.
- Lumânările, bețișoarele parfumate și tămâia.
- Fumatul în casă, chiar și pe balconul cu ușa deschisă.
- Sobele și șemineele, mai ales cele vechi sau cu tiraj slab.
- Praful ridicat la măturat, scuturat sau la aspirarea cu un aspirator fără filtru bun.
- Animalele de companie, prin păr și fulgi de piele.
Ce putem face fără aparate
- Folosiți hota la fiecare gătit și porniți-o înainte să încălziți tigaia, nu după ce a apărut fumul. Hotele cu evacuare în exterior sunt mult mai eficiente decât cele cu recirculare.
- Aerisiți după gătit, dar alegeți momentul. În zilele cu poluare mare afară, cum sunt diminețile de iarnă fără vânt, aerisirea poate aduce mai multe particule decât scoate.
- Renunțați la fumatul în casă și limitați lumânările și bețișoarele, mai ales în dormitor.
- Ștergeți praful cu o cârpă umedă în loc să îl scuturați.
- Folosiți un aspirator cu filtru HEPA, care nu împrăștie înapoi în cameră particulele fine.
Unde ajută un purificator de aer
Un purificator de aer trage aerul din cameră printr-un filtru și îl eliberează înapoi curățat. Pentru particule fine contează două lucruri:
- Filtrul. Filtrele HEPA rețin particulele fine din aer, inclusiv praful, polenul, părul de animale și fumul. Clasa H13 este printre cele mai folosite la aparatele de cameră.
- CADR-ul, adică debitul de aer curat livrat într-o oră. Cu cât camera e mai mare, cu atât aveți nevoie de un CADR mai mare. Un aparat prea mic pentru cameră va merge permanent fără să facă o diferență vizibilă.
Agenția americană pentru mediu (EPA) arată în ghidul său despre purificatoare că un aparat portabil poate reduce o parte din particulele din aerul unei camere, dar că funcționează cel mai bine împreună cu ventilarea și cu reducerea surselor. Purificatorul nu ține locul hotei și nici al aerisirii.
Câteva sfaturi practice de folosire:
- Puneți aparatul în camera în care stați cel mai mult, de obicei dormitorul.
- Lăsați câțiva zeci de centimetri liberi în jurul lui, ca aerul să circule.
- Țineți ușa și ferestrele închise cât timp funcționează pe treapta mare.
- Schimbați filtrul atunci când indică aparatul. Un filtru colmatat reduce mult debitul.
Cum alegem mărimea potrivită
Cea mai frecventă greșeală la cumpărare este un purificator prea mic pentru cameră. La purificatoare de aer, pe cutie apare de obicei o suprafață recomandată, dar merită făcut și un calcul simplu cu CADR-ul.
Volumul camerei se află înmulțind suprafața cu înălțimea. Un dormitor de 15 m² cu tavan de 2,6 m are aproximativ 39 m³. Un purificator cu un CADR de 100 m³/h filtrează, teoretic, volumul acestei camere de puțin peste două ori și jumătate pe oră. Într-un living de 30 m², același aparat ar ajunge la mai puțin de jumătate din această valoare. De aceea, pentru camerele mari se aleg aparate cu CADR mai mare sau se folosesc două aparate în zone diferite.
O regulă practică: alegeți aparatul pentru camera în care stați cel mai mult și nu încercați să purificați întreaga casă cu un singur aparat mic mutat de colo-colo.
Cum știm dacă aerul s-a îmbunătățit
Aerul curat nu se vede, așa că e greu de apreciat efectul doar după senzație. Câteva variante:
- Senzorii de PM2.5 de cameră. Monitoarele de calitate a aerului pentru uz casnic au devenit accesibile. Nu sunt la fel de precise ca aparatura de laborator, dar arată bine diferențele: cât crește valoarea la gătit, cât durează până scade după, ce efect are aerisirea.
- Indicatorul din purificator. Unele aparate au un senzor integrat și afișează calitatea aerului prin culori sau cifre.
- Datele despre aerul de afară. Rețelele publice de monitorizare a calității aerului din marile orașe din România arată nivelul PM2.5 din zonă. Sunt utile ca să alegeți momentul aerisirii.
- Praful de pe mobilă. După câteva săptămâni de folosire continuă, mulți observă că praful se depune mai lent.
Situațiile în care un purificator are cel mai mult rost
- Locuințele de lângă bulevarde aglomerate sau din cartierele în care iarna se încălzește cu lemne.
- Casele cu animale de companie, unde părul și fulgii de piele plutesc permanent în aer.
- Sezonul de polen, primăvara și începutul verii, pentru cei care sunt sensibili la polen și țin ferestrele închise.
- După renovări, când praful fin rămâne în aer zile întregi.
- Bucătăriile deschise spre living, unde fumul de la gătit ajunge direct în zona de stat.
În toate aceste cazuri, purificatorul completează măsurile de bază, nu le înlocuiește. Aspiratorul cu filtru HEPA, ștersul umed al prafului și hota rămân la fel de importante.
Câteva mituri
- „Purificatorul elimină mirosurile.” Doar parțial. Filtrul HEPA reține particule, nu gaze. Pentru mirosuri ajută filtrul cu carbon activ, iar cel mai eficient rămâne aerisirea.
- „Cu un purificator nu mai trebuie să aerisesc.” Fals. Purificatorul nu adaugă oxigen și nu scoate dioxidul de carbon.
- „Treapta maximă e mereu cea mai bună.” Treapta maximă e utilă după gătit sau după curățenie. Pentru restul zilei, o treaptă medie, lăsată continuu, este mai silențioasă și la fel de eficientă în timp.
Despre ozon și ionizare
Unele purificatoare au, pe lângă filtru, funcții de ionizare sau un mod cu ozon pentru mirosuri. Ozonul este un gaz iritant pentru căile respiratorii, așa că modul cu ozon se folosește doar într-o cameră în care nu se află nimeni, iar după oprire se aerisește. Pentru particulele fine, filtrul HEPA face partea principală a treabei.
Pe scurt
Particulele PM2.5 din casă vin în bună parte din obiceiurile noastre: gătit, lumânări, fumat, praf. Primul pas este reducerea surselor și ventilarea corectă. Al doilea, acolo unde e nevoie, este un purificator cu filtru HEPA dimensionat pentru cameră.
De exemplu, gama de purificatoare de aer NuVent include un model compact cu filtru HEPA H13 pentru dormitoare și birouri de 10-25 m² și unul pentru livinguri de până la 35 m².
